Patanii cu bradul meu roz de Craciun

De cand ma stiu mi-am dorit un brad roz, nu verde ca toata lumea.
Probabil pentru ca in copilarie pluteam pe niste norisori roz, visand la nave spatiale. Mai visez si acum la nave spatiale, spre disperarea prietenilor si norisorii s-au diminuat binisor, dar am ramas cu obsesia bradului roz.
Am cautat peste tot asa ceva, adica bradul cel roz din visele mele, evident ca n-am gasit; sau daca gaseam, era vopsit intr-o culoare din aia oribila, roz ciubuc (ilara descriere, da’ fix asa arata). Really? Pai cum sa cumpar eu brad roz ciubuc??
Asa ca am cumparat un brad alb din plastic, nu prea atragator nici ala. Si inspirata am fost ca l-am luat pe cel mai mic, pentru ca aveam de gand, evident, sa-l vopsesc si…
…dupa cateva ore de pictat firicelele albe de plastic, eram plina de vopsea roz acrilica (din care am consumat vreo juma de kil, d-aia am fost inspirata ca l-am luat pe cel mai mic!) din cap pana’n picioare; mainile erau roz pana la cot, pentru ca la un moment dat am cedat nervos si n-am mai folosit pensula, l-am vopsit direct cu mainile: ca un fel de muls arata toata operatiunea.
Slava Domnului ca nu m-a vazut nimeni, sarea vopseaua ca floricele din tigaie!
N-ar fi fost prima data, acum multi ani mi-am facut un cearceaf de plaja cu talpi colorate. De ce mi se parea mie interesant sa intind pe plaja niste urme de talpi psihedelic colorate, nu ma intrebati, e un mister si pentru mine. Dar m-am distrat copios tzopaind plina de vopsea pe talpi si ca bonus, a fost deliciul plajei, toata lumea se plimba fix pe urmele alea, ca era ditamai cearceaful, nu un prosopel oarecare.

Dupa vreo 2 zile si raschetari intense, plus unghii taiate mai din carne ca de obicei, am scapat si de vopseaua aia. Parul l-as fi pastrat rozaliu, nu de alta, da’ n-am mai fost demult vopsita roz, hahaah
Da’ am facut treaba buna, mi-a iesit bradul meu cel roz cu niste umbre interesante, i-am pus si zapada artificiala, ce mai, semana cu visul meu.
Doar visul meu se pare, pentru ca mi-a spus o prietena ca fie-sa, dragalasa aia mica de Alex, a vazut la nu’sh ce magazin din ala cat un satulet, un brad roz si ca o s-o bantuie toata viata. Pfff!
Si alta Alex, de data asta fie-mea, cand l-a vazut proaspat vopsit, neuscat si pe mine intr-un blur roz, intr-o lumina din aia mai galbuie, a zis cu mutra aia a ei zeflemitoare: “zici ca a murit cineva pe el!” Rautacioase Alexele astea!
Serios, asa ceva te zdruncina binisor, dar nu si pe mine, eu aveam un tzel si-o menire pentru luna decembrie: un brad roz shabby chic, ca na, tot am facut site-ul asta cu chestii dragalase.
Dupa treaba asta am facut pauza vreo saptamana si ceva, timp in care m-am tot laudat la toata lumea cu el, bradul cel roz adica.

Impodoborea si despodobirea bradului

Si iata ca a venit si ziua cu impodobitu’ de brad.
M-am ferit cat am putut sa ascult niste mixuri mai vechi de-ale mele, cu colinde de Craciun, ca-l aveam p’ala care o chinuie pe maica-sa pe ele! Deh, pe atunci abia incepuse omu’ cu colindu’ ala si-l canta cu foc prin toate casele.
In schimb am ascultat Magicfm , desi seara ii apuca si p-astia cate o stare din aia melancolicioasa si trantesc niste piese din alea plangacioase, de-ti vine sa arunci si masa pe geam, nu numai bradul ce roz!

Poate ca d-aia l-am impodobit cu toate chestiile roz pe care le-am gasit prin casa, plus alte cateva albe si crem. Apoi l-am despodobit, evident, ca era baltat ca la balci; apoi iar l-am impodobit, de data asta cu niste flori mari si mici. Am scos 40% din ele si am lasat doar trandafirii, plus un ren singuratic in varf :))
Si am trecut la operatiunea perlute, ma gandeam eu ca ar fi niste accente placute pe langa instalatia mea cu stelute si trandafirii aia roz si crem.

 

Acum scrie pe usa din sufragerie : ” PERICOL DE ALUNECARE! PERLUTE PE JOS!!” Normal ca am rupt vreo 2 afurisite de siraguri din alea si s-au imprastiat prin toata camera. N-am gasit nici juma din ele!

 

Unde sa pun bradul decorat frumusel? Pai pe hol, ca sa-l vada lumea cand vine in vizita, na! Si sa cada intr-un extaz sau asa ceva, apoi sa cante langa el : ” o brad frumos, cu cetina roz!”
Aici aveam nevoie de ajutor, caci tineam mortis sa-l pun pe-o masuta…mai mica decat suportul bradului.
“Da’ de ce nu-l lasi in sufragerie?” m-a intrebat dragul meu mustacios
“Pai d-aia, ca mai e un brad acolo, doar n-o sa las doi brazi intr-o camera!” (yap, avem si un brad verde, ca toti oamenii)
“Atunci pune-l pe podea!!”
“Nu-mi place pe podea, ca nu se mai vede nimic, decat renul! Aoleu, unde e renul??” (Picase pe undeva pe drum, da’ l-am gasit 🙂 )
Dupa 45 de minute de calcule ingineresti, a gasit el solutia, a fixat bradul, lumina frumos pe hol, mai mare dragu’ ti-era sa-l privesti!
“Asaaa, foarte frumos, acum il mutam dincolo la loc, ca nu-mi place culoarea de la zidu’ asta de pe hol si nici lumina asta gabuie… si vreau sa-i fac poze! 😀 “, zic eu cu ochi mari si zambet dintos catre el.
”  Ma duc sa ma culc”, a pufnit si dus a fost!
A trebuit sa mut bradul singura… pozele facute le-am pus nitel mai jos.
Eh, am mai taiat un vis de pe lista, mai raman 10000000 altele 🙂
Si asta va urez si voua, sa vi se indeplineasca toate visele, mai putin unul, ca sa aveti mereu un tzel de urmat! 😀 :*
Miruna Dana

Facebook comments :)

comments